Cum reînvăţăm să mâncăm (partea a II-a). Care e imaginea propriilor noştri copii?

0
527

Fiecare om este autorul propriei sale sănătăți sau boli – Buddha.

Se pare că vechile probleme ale oamenilor au migrat peste veacuri şi ne regăsim, după mai bine de 2000 de ani, tot în starea în care considerăm că viaţa noastră este supusă sortii, norocului, că trăim “ce ne este dat”, un fel de fatalism pe cât de străbun în conştiinţele noastre, pe atât de actual în viaţa de zi cu zi.

Astfel, şi marele Buddha constata existenţa “destinului”, însă el il aşeza unde îi este locul: în mâinile noastre. Buddha ne dăruia puteri depline nouă, oamenilor simpli, şi ne învăţa că noi, singuri, răspundem de gândurile, acţiunile, obiceiurile care ne alcătuiesc viaţa.

În articolul trecut puneam o întrebare: ce ştiu oamenii bogaţi ai lumii care, deşi au toate resursele posibile, sunt supli, sănătoşi, plini de viaţă ei şi copiii lor? EDUCAŢIE. Un cuvânt atât de simplu şi de perimat în lumea noastră post decembristă, dar un cuvânt care poate schimba destine, poate dărui sănătate, poate face ca un intreg popor, planeta daca vreţi, să trăiască mai bine, mai frumos, mai armonios unii cu alţii şi noi cu propriul corp. Căci, asta ne lipseşte pentru a înţelege cum să ne hrănim copiii corect, sănătos şi cu spor. Nu ne propunem să facem nutriţie în aceste pagini, există specialişti foarte bine pregatiţi care oferă consultaţii şi soluţii.

Ce ne propunem este să încercăm să ne educăm fiecare dintre noi, zilnic, în alegerile pe care le facem la orice nivel, însă mai ales în felul în care ne hrănim copiii.

Si, pornim de la IMAGINE. Cum ne VIZUALIZĂM, noi, proprii copii?
Cum vrem sa arate? Care este imaginea unui copil sănătos în mintea noastră, a părinţilor acelui copil? Revin la educaţie. Cu cât ai mai mult acces la informaţie, la documentare, chiar la amintiri cu noi, copiii care am fost, cu atât îţi formezi o imagine mai aproape de standardele de sănătate ale propriului copil. Şi nu cred că visăm, vreunii dintre noi, copiii care nu pot alerga fiindcă le tremură grăsimea pe burtică, picioare, care gâfâie dupa zece metri de sprint, care nu se pot încheia la tenişi fiindcă nu se pot apleca, care transpiră abundent la cel mai mic efort fiindcă organismul, în ingeniozitatea lui, încearcă din răsputeri să echilibreze aportul de hrană cu efortul depus.
Haideţi să mai facem un exerciţiu şi să ne UITĂM cu adevărat la copiii noştri pentru a-i vedea, asa cum sunt ei acum. Asta ne va ajuta să trecem la următoarea etapă din educaţia noastră.
„Când mi-am dat seama că totul depinde de mine, m-am liniştit” – Mahatma Gandhi

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here