Obiectele de tezaur, furate de la muzeul din Olanda, au fost scoase ilegal din ţară. Pentru ca astfel de exponate să poate fi trecute granițele țării, era nevoie de o hotărâre de Guvern. Legislația privind patrimoniul național mobil, modificată în 2023, prevede că pentru „organizarea unor expoziții în străinătate sau realizarea unor proiecte culturale internaționale de către instituțiile publice muzeale aflate în subordinea Ministerului Culturii, măsurile privind organizarea acestora se aprobă prin hotărârea Guvernului, în situația în care sunt implicate mai multe autorități și instituții publice”.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a deschis un dosar, în care se cercetează scoaterea din țară a obiectelor ce fac parte din tezaurul național.
Ministrul Culturii, la data încheierii contractului și a transportului exponatelor, în Olanda, era Raluca Turcan (PNL). Aceasta a refuzat să meargă la parchet, pentru declarații legate de modul de scoatere din țară a obiectelor de tezaur, deși fostul demnitar a participat la deschiderea expoziției din Assen.
Cele trei brățări și coiful de la Coțofenești au fost furate în noaptea de sâmbătă spre duminică, de la Muzeul Drents din Assen (Olanda). Obiectele făceau parte dintr-o expoziție ce conținea peste 700 de piese, de la 18 muzee din România. Hoții au aruncat în aer un zid al muzeului, pentru a ajunge la exponatele aflate în vitrine securizate, care au fost sparte, jaful durând trei minute.
Coiful de aur de la Coţofeneşti (datat în secolele V-IV î.Hr.) şi cele trei brăţări dacice din aur de la Sarmizegetusa Regia (din a doua parte a secolului I î.Hr.) sunt unele dintre cele mai importante artefacte din patrimoniul naţional al României.
Coiful de la Coțofenești, descoperit în anul 1928 în județul Prahova, de un elev din localitate, este unicat, fiind o piesă din aur masiv, care cântărește 770 grame. Din 1970, a fost expus la Muzeul Național de Istorie a României, în sala de tezaur. Coiful nu are partea superioară a calotei și se presupune că a aparținut unui rege geto-dac, căpetenie a unei formațiuni politice de la sfârșitul secolului al V-lea, începutul secolului al IV-lea î.e.n.
