A venit TOAMNA in ziua de … 53 august sau, după calendarul pe care îl avem în telefoane, era 24 septembrie? Ne-a surprins si acum. Venită ca şi cum ar fi fost ţinută prizonieră şi a evadat, s-a dezlănţuit asupra oraşului nostru cum stie ea mai bine: vant, ploaie, două haine în plus, oameni puţini pe străzi. Cei care s-a întamplat să fim afara, am fost răsplatiţi seara înainte de asfintit cu imagini pe care doar sufletul le poate pricepe si pe care le creează natura, în inocenţa ei, pentru noi, mereu.
În partea dreaptă a Jiului era lumină, soare, nori albi, curaţi şi cuminţi, chiar şi stolul de ciori al oraşului se rotea spre dreapta, prinzând curaj pe o pală de vânt. În partea stângă a oraşului negru, întuneric, tăcere şi apăsare. Acelaşi cer, acelaşi oras, aceiaşi oameni dedesubt. În a doua zi de toamnă, cerul s-a intrecut pe el. În partea stângă a Jiului, la răsărit, o lună cât tot oraşul plutea ca un soare dezgolit în miezul noptii, în dreapta Jiului, cerul albastru închis cu raze firave de soare. La atâta lună te-ai fi aşteptat să fie un cer negru, lipsit de orice altă scânteie dar nu, luna strălucea ca un soare de noapte şi soarele apunea în cerul albastru, cam fără voie. E frumos acolo sus, pe cer
(Foto Bogdan Diaconu)
