Amânarea planului de restructurare a Complexului Energetic Oltenia, care așteaptă de mai bine de un an, avizarea din partea Comisiei Europene, naște noi temeri în rândul angajaților. Unul dintre liderii protestelor de stradă, ce au durat jumătate de an și s-au încheiat luna trecută, Vasile Tivig, acuză strategii, prin care banii ar fi transferați în conturile unor societăți ce prosperă pe seama Complexului Oltenia și a altor companii, care sunt obligate să plătească certificate de CO2, adică taxe de poluare. În ultimii doi ani, CEO a apelat la împrumuturi de stat, pentru a putea achiziționa cantitatea de certificate calculată pe producția anului anterior. Împrumuturile au fost obținute pe ultima sută de metri, când prețurile certificatelor au explodat. Vasile Tivig susține că modul în care se tergiversează rezolvarea achizițiilor trebuie să fie anchetat. „Sunt aproape convins că ăsta e un plan de jecmăneală a companiei și a statului român. Tot ca anul trecut, nu vor veni banii de la stat, până se majorează prețul la certificat. De când au apărut și a trebuit să le cumpărăm, asta a fost tactica în fiecare an. Toată lumea știe că trebuie să le cumpărăm, toată lumea știe că nu avem banii să le cumpărăm, dar așteaptă cu banii, până se dublează prețul. Și, culmea, în acel moment, cineva dispune de acele certificate de carbon. Care e nebunul să stocheze atâtea certificate de carbon, fără a avea o siguranță că statul român le va plăti? Eu știu că aici ar trebui cercetat chiar de instituțiile statului”, a declarat liderul sindical.
„600 de MW dacă am vinde la prețurile alea, s-ar ajunge la 40 milioane de euro”
Vasile Tivig spune că, în această perioadă, Complexul Oltenia pierde zeci de milioane de euro, din cauza strategiilor păguboase impuse companiei, în procesul de aprobare a planului de restructurare. CEO a „amanetat” o mare parte din producția de energie, pe care a vându-o în avans, prin contracte bilaterale, la prețuri care abia acoperă costurile. Contractele au fost încheiate, pentru a fi folosite în planul de reorganizare, depu la Comisia Europeană, ca garanție a capacității complexului, de a suporta cota parte din cheltuieli. „Noi suntem forțați de statul român, care e acționarul nostru, să încheiem contracte, iar contractele încheiate cu mult înainte, vă dați seama că sunt la prețuri de nimic. Cum s-au și lăudat cei de la companie, că au încheiat la 280 – 270, prețuri care abia acoperă costul de producție a energiei, fără certificatele de carbon. Acum, prețurile au ajuns între 900 și 1.000. Dar astăzi nu sunt sub 900 pe PZU, unde se pare că vând doar șmecherii. Noi, ăștia care mai și muncim, nu prea avem loc. Ar fi bine ca măcar jumătate din energie să se vândă și de la noi, la prețurile astea. Niciun producător de energie din România nu are atâtea taxe, câte avem noi. Poate să calculeze oricine. Doar 600 de MW dacă i-am vinde la prețurile alea, s-ar ajunge, în 28 de zile, la 40 de milioane de euro, scăzând și certificate și cost de producție energie. Și ei se vaită că nu au să ne plătească contribuțiile”, a mai spus Vasile Tivig.
