În depozitul de cărbune de la Jilţ Nord, locul este neted ca în palmă. Nicio lingură de cărbune nu există pe toată suprafaţa. Situaţia este similară şi în celelalte cariere.
La începutul iernii, deci foarte recent, administraţia CE Oltenia, împreună cu secretarii de stat din Ministerul Energiei au dat asigurări că sunt suficiente rezerve pentru funcţionarea CEO în bune condiţii. Vorbeau de 800.000 de tone, reglementând astfel o producţie mai mică, faţă de anul trecut, când în depozitele CEO existau, constant, peste un milion de tone de cărbune.
Cu alte cuvinte, lucrul în toate carierele s-a oprit doar de două zile dar tot ar mai rămâne 11 zile în care termocentralele CEO să poată funcţiona fără probleme, cu o producţie medie de 1.500 MW. CEO ocupă, la această oră, un loc trei în SEN, cu o cotă de putin peste 21 la sută din producţia naţională de energie.
Unde sunt stocurile de cărbune cu care se lăudau şefii CEO? Ori acestea nu existau şi, de fapt, a fost o minciună grosolană? Şi, dacă a fost o minciună grosolană, cine trebuie să plătească pentru că SEN e în pericol, fiind puse la dispoziţia statului date nereale cu privire la stocurile de cărbune?
Şefii companiei aruncă în spinarea celor peste 8.000 de mineri (care protestează spontan în aceste zile), un eventual colaps. Nu.
Cei care ar fi vinovaţi de oprirea termocentralelor sunt chiar cei care conduc această societate.
