Una dintre prietenele mele bune este nutritionist in Bucuresti de cativa ani buni deja si, la una dintre discutiile fierbinti pe care le avem cand isi viziteaza părinţii, mi-a mărturisit că refuză să mai primească, în şedintele de nutriţie, copii.
Ştiind-o om bun, cu suflet generos (adună toti câinii şi îi duce la veterinar, îi ia acasă, le caută stăpân, adună pisici, le ingrijeste, le dă spre adoptie etc), iubitoare de fiinţe, mici şi mari, am fost surprinsă de inverşunarea ei şi, nefiind familiarizată cu ce presupune mersul la nutritionist şi respectarea planului alimentar alcătuit împreună cu toţi cei implicaţi, medic, copil, părinte, nu am intuit adevărata problemă.
M-a lămurit pe loc: “adevărata problemă nu sunt copiii, ei sunt un aluat pe care il modelezi, sufli şi prinde viaţă în direcţia pe care i-o pregăteşti, adevărata problemă sunt parinţii. Cu ei nu se poate lucra, cu ei nu se poate înainta în lupta împotriva problemelor de nutriţie la copii mici şi mari, ei sunt adevărata piedică a sănătăţii propriilor copii.” Şi părea că ştie ce spune. Am rămas un timp tăcută, să diger cele tocmai auzite şi care nu sunau prea optimist. Apoi s-a calmat şi am reuşit să descifrez enigma. Căci, despre enigma aceasta vor fi toate articolele din această serie: CUM REÎNVĂŢĂM SĂ MÂNCĂM?
Partea 1
O dilemă
Copiii nostri sunt prelungirea existenţei noastre în viitor, sunt bucuria şi motivaţia noastră zilnică, sunt tot ce avem mai bun şi mai curat fiecare. Cum ajungem să-i îmbolnăvim încet, zi de zi, masă de masă, an dupa an – până devin adulţi supraponderali, uneori chiar obezi şi că de aici până la o viaţă plină de restricţii, frustrări şi boală, nu mai e nici un pas – vom încerca să aflăm, începând , să zicem, de acum.
Revenind, am tot întors întrebarea asta pe toate părţile şi am cam găsit răspunsul, dar nu o să-l spun acum, fiindcă nu ştiu câţi dintre noi sunt pregătiţi să afle că noi le facem asta copiilor nostri, nevinovaţi în intenţiile noastre mereu bune pentru ei. Primii inamici la vedere şi, în general, cei mai învinuiţi: Televizorul şi internetul. Toti suntem prezenti acolo mare parte din timpul petrecut acasă, iar televizorul îşi face treaba foarte bine. Motiv de meditaţie pentru părinţi şi pentru copiii care pot înţelege întrebarea: câti dintre copiii vedetelor sau marilor bogataşi ai lumii sunt graşi? Sau supraponderali? Sau obezi? Îi vedem mereu la televizor, şi pe ei şi pe copiii lor, supli, plini de sănătate, cu tonus, frumoşi şi slabi.. Când eram copil, în vremurile acelea lipsite de mâncare, se spunea despre oamenii care erau mai împliniti că trăiesc bine, adică au ce mânca.
În cazul marilor bogataşi nu se pune problema în felul acesta. Atunci ei de ce nu sunt graşi? Foarte graşi? Obezi? Ei şi copiii lor? Oare nu-şi iubesc copiii? Nu au grijă de ei? Ce stiu ei şi noi nu putem întelege?
Oraşul nostru are aproximativ 60.000 de locuitori.
Câţi dintre dumneavoastră ştiu răspunsul? :)))
