Formula de guvern așa-zic tehnocrat este găunoasă, încă de la expunerea în vitrină. Printre persoanele independente politic și specialiști, anunțați pentru fotoliile de miniștri, sunt activiști vechi de partid și oameni picați ca niște pălării de jucărie, în capul unor domenii prea mari. Propunerea lui Dacian Ciolos, pentru postul de vicepremier și ministru al Dezvoltării, Vasile Dâncu, nu este altceva decât reșaparea variantei PSD din perioada 2000. La vremea respectivă, Dâncu a fost pus ministru la Informații Publice, iar în perioada 2004 – 2008, a fost senator PSD.
Un personaj controversat, asociat cu sforile trase de liderii politici, este Petre Tobă, șef al Poliției Române. Deținătorul celei mai mari funcții în politie este absolvent al unei facultăți de mașini. Propus pentru Ministerul de Interne, Tobă apare într-un dosar de corupție, alături de baronul de Mehedinți, Adrian Duicu. Șeful PSD a fost interceptat făcând trafic de influență cu mai marele Poliției, chiar în anticamera premierului Victor Ponta, unde Tobă fusese chemat „la apelul” baronului. Acesta din urmă îi cerea să-l avanseze pe șeful Inspectoratului de Poliție Mehedinți, în structura centrală.
Același Tobă a fost acuzat că l-a protejat, la intervenția liderilor PSD, pe șeful Inspectoratului de Poliție Gorj, Viorel Salvador Caragea, împotriva căruia au curs zeci de plângeri pentru abuzuri, fabricare de dosare, taxă de protecție și legături de lumea interlopă. Plângeri împotriva comportamentului abuziv al lui Caragea au fost făcute inclusiv de subordonați. Nicio particulă de mătreață nu i s-a clintit controversatului șef de poliție din județul lui Victor Ponta, verificările dispuse de superiorul Petre Tobă scoțându-l, de fiecare dată, spălat și pieptănat pe Caragea. Până când, la începutul lunii februarie, Salvador Caragea a fost mutat la Centrul de Câini de la Sibiu, măsură disciplinară pudrată cu o dispoziție de „împuternicire”.
Comparativ cu mizeria împinsă cu călcâiul sub preș, în cazurile expuse, propunerea unui președinte de ONG, Cristina Guseth, fară studii se specialitate și, implicit, fără strop de experiență, ca minstru al Justiției, poziție din care trebuie să avizeze din punct de vedere al legalității documente emise de alte instituții, pare o glumă proastă.
Nu mai amintesc de nefericitul băiat în chiloți, care a fost ministru propus al Sănătății, pentru câteva ore. Este apă de ploaie, raportat la gafele impardonabile făcute de Ciolos la ministere cheie, avizate de comisiile parlamentare pe bandă rulantă.
De aici, întrebarea firească: până unde merg compromisurile făcute de Dacian Ciolos, pentru a obține susținerea liderilor partidelor, cu care a avut negocieri, pentru a susține așa-zis tehnocrați?
