Legea pentru reducerea vârstei de pensionare, votată ieri de Camera Deputaților, le asigură minerilor și energeticienilor dreptul de a ieși din câmpul muncii la 52 de ani. Textul proiectului aprobat este clar și nu dă posibilitatea la interpretare. Condiția de 25 ani vechime în unitățile de producție nu poate fi confundată cu vechimea în condiții de muncă, ce s-ar fi impus, doar dacă legea ar fi prevăzut expres acest lucru. Juriștii/avocații parlamentari ar trebui să știe. „Pentru un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani, realizat în aceste activități”, este textul ce modifică legea. Iar activitățile sunt explicit enunțate în art 30, al 1, lit i: „Activitățile de producție, mentenanță și asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui”. Am văzut opinii ale unor parlamentari (adică autori de legi), care spun că legea s-ar aplica peste 25 de ani. Fals! Legea intră în vigoare de la momentul publicării în Monitorul Oficial și se aplică pentru cei care îndeplinesc condiția de a fi lucrat 25 de ani în activitățile mai sus enumerate, prevăzute de textul de lege, care nu impune un moment de la care începe calcularea vechimii.
Într-adevăr, legea putea prevede mai multe avantaje pentru mineri și energetcieni, dacă s-ar fi recunoscut, retroactiv, condițiile speciale de muncă. În acest sens, a existat un amendament, depus de deputatul PSD, Adrian Solomon. Parlamentarul a propus acordarea, retroactiv, a grupei I de muncă, însă a fost respins, pentru că implica achitarea, de către companie, a contribuțiilor restante. Adică ceea ce liberalii, acum la guvernare, au respins constant, pe motiv că sumele sunt prea mari și compania nu le poate plăti. În plus, ar fi o pată și pe obrazul Guvernului, care nu poate gestiona problema dintr-un domeniu strategic al țării. Cum se traduce asta? Angajații care ies la pensie cu 13 ani mai devreme, așa cum s-a aprobat, ar fi beneficiat de un punctaj suplimentar de 50%, acordat pentru grupa de muncă.
Mai rămâne, însă, cel puțin un hop pentru lege: normele de aplicare. Modul în care acestea vor fi formulate ar putea pune bețe-n roate. Și aici tot politicienii își vor băga coada, în funcție de interese. Rămâne de testat vigilența. Să nu le ia de proști!