Coordonatorul PNL Gorj, Gigel Știrbu, vicepreședinte al partidului la nivel național, a recunoscut că el a făcut propunerea de cooptare a lui Virgil Popescu, în conducerea interimară a filialei. Fostul ministru al Energiei a fost introdus în nucleul de conducere, deși este contestat în județ, pe tema deciziilor privind restructurarea Complexului Energetic Oltenia (CEO).
Întrebat de ce l-a propus pe Virgil Popescu în noua structură, în condițiile în care acesta este considerat de unii lideri sindicali și reprezentanți ai zonei energetice drept „persona non grata” în Gorj, Știrbu a susținut că fostul ministru a oferit, în ședința de vineri seara, explicații care ar fi schimbat perspectiva unor liberali din județ. „Domnul Virgil Popescu a lămurit foarte multe lucruri astă-seară, iar colegii au spus: «Domnule, dacă știam lucrurile astea, altfel stăteau lucrurile în Gorj». Domnul Virgil Popescu a lămurit multe lucruri, pe ccare colegii noștri nu le cunoșteau”, a declarat Gigel Știrbu.
Liderul liberal a evitat să intre în detalii tehnice despre CEO, dar a afirmat că de vină pentru situația în care a ajuns compania sunt toți politicienii din județ. „Eu am o părere personală despre cum a ajuns CEO aici, din informațiile pe care le-am acumulat în timp, când m-am ocupat de organizația asta. Eu cred că CEO a ajuns aici din cauza tuturor oamenilor politici din Gorj în ultimii 36 de ani”, a spus Știrbu.
Întrebat dacă în această responsabilitate intră și PNL, vicepreședintele liberal a nu a încercat să delimiteze partidul de restul clasei politice din Gorj, subliniind că toți politicienii din județ sunt în aceeași ecuație. „A tuturor oamenilor politici!”, a răspuns Gigel Știrbu.
Numirea lui Virgil Popescu, în conducerea interimară de la Gorj, a stârnit reacții atât din partea reprezentanților minerilor, cât și a liberalilor din județ, care susțin că asociere fostului ministru cu filiala PNL îi aduce dezavantaje electorale. În mandatul de ministru al lui Virgil Popescu a fost făcut planul de restructurare a CEO, care înseamnă închiderea capacităților pe cărbune, termenele asumate fiind considerate prea scurte, comparativ cu cele stabilite de alte țări, ceea ce grăbește procesul de renunțare la cărbune și, implicit, pierderea locurilor de muncă din companie.
