România reduce puternic producția internă de cărbune, dar în același timp importă tot mai mult din aceeași resursă, o evoluție care ridică semne de întrebare în plin proces de tranziție energetică. Datele Institutul Național de Statistică arată că, în primele două luni din 2026, producția de cărbune a scăzut cu 26,1%, până la 244.400 tone echivalent petrol (tep), față de aceeași perioadă din 2025.
În oglindă însă, importurile au explodat: 20.700 tep, în creștere cu 430,8% (plus 16.800 tep). Practic, în timp ce producția internă este redusă accelerat, România apelează mai mult la cărbune din exterior pentru a acoperi necesarul.
Situația apare în contextul angajamentelor asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență, care prevăd reducerea utilizării cărbunelui în mixul energetic. Cu toate acestea, datele din teren indică un dezechilibru: scăderea producției nu este încă dublată de o reducere a consumului. Pe termen mediu, autoritățile estimează o corecție a acestui paradox. Potrivit prognozelor Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, atât producția, cât și importurile de cărbune ar urma să scadă până în 2027, pe măsură ce noi capacități energetice vor intra în funcțiune. Până atunci însă, România pare prinsă într-o situație contradictorie: renunță la cărbunele produs intern, dar îl înlocuiește, cel puțin temporar, cu importuri din aceeași categorie de combustibil.
